A fost o data ca´n povesti , a fost ca niciodata un actor care spunea povesti si o mica fata .

Madrid a fost unde te-am cunosct
Eram actor pe atunci , unul necunoscut
Duceam o viata de artist
Azi visam , maine iar in vis
La inceput te pictam in mansarda
Si fara graba , soarele intra prin geam
Si cum te priveam ...
Si cum ne uitam ...
Banii nu erau o problema , caci ne hraneam cu dragoste
Imbatata cum erai , eu eram o pacoste
Incet incet , noi dintre oameni
Am devenit , doi muritori de foame
Nici mansarda si nici poezia
Nu ne mai salva .
Nici Viena , nici Paris
L´amour era un vis
Sutienul ti l-ai luat
Si acasa ai plecat
Eu cu acuarela mea
Pictez drumul spre o stea
Ca in Madrid , dragostea-i oarba
Dar macar eu am mansarda !