Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Ms ANA

A fost o data un pastor care isi iubea atat de tare oile , incat nu isi putea imagina faptul de a le tine ingradite toata viata intre patru scanduri si nici sa se foloseasca de ele pentru nevoie biologice .
Asa ca intr-o zi lua o hotarare , elibera oile , care ramasera libere ! Dar tot oi !

Asa sa nascut democratia !

Be he he !

Mamaligamaliga

Suntem o multime de oameni goi
Haideti toti la tara !

Mamaligamaliga
Mama o sa zica
Hai mai Misulica la macare hai !

http://www.youtube.com/watch?v=5fOQT_cRrp0&feature=related

Baiatul fara pestisor

Sa spun ceva despre mine? Sunt actor. O sa crezi ca nu-mi place realitatea dar iti spun de pe acum ca gresesti, imi place prea mult ca sa ma multumesc doar cu a mea. Nu-mi plac oamenii, in schimb. Oamenii sunt urati, vin si pleaca din viata ta la fel ca tutunul din aceasta tigara, se consuma mult prea repede. Toata lumea minte, toti jucam un rol atunci cand scenariul dispare, toti ne dorim oameni frumosi! Eu, eu ma multumesc cu teatrul! Mansarda mi-e scena iar restu-mi sunt replici: ticaitul ceasului cand ziua se amesteca cu noaptea, tocurile ce lovesc podeaua de lemn facand-o sa scartaie, vantul care intra prin geamurile vechi fara sa ceara voie, toate vor sa faca parte din decor. Am asezat cu grija pe noptiera de langa fotoliu o ceasca cu capuccino si pachetul de tigari, atat. Asta mi-e decorul si n-am sa las ceva trecator sa-l distruga, gata cu iubirile ce se transforma din acte in scene, nimeni nu mai pune stapanire pe piesa mea! Si daca va trebui sa iubesc din nou, mai bine iubesc un peste, caci e mai sincer decat un ochi ce se inchide clipind. O sa-i daruiesc ceva ce n-am mai daruit niciodata, un nume frumos si un loc in spatele cortinei. Iar el, in schimb, o sa-i invete pe oameni ce inseamna fidelitatea.

Soziedad Daltonika

oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni urati oameni .
( e bine cand e bine , e mai rau cand e rau )

OAMENI URATI !


http://www.youtube.com/watch?v=uRj3BMvZbRw

Los focos han dañado mi vista y mi memoria.
Yo era Hamlet, don Juan o un noble caballero
del siglo diecisiete, sensual y aventurero.
Me halagaba el aplauso, despojo de la gloria.

Las fotos en la prensa, los cocktails... Era hermoso
vivir, y era tan fácil. Por dentro, el decorado
se iba ya derrumbando. (El arte lo he pagado
más caro que la vida.) Fui rico y licencioso.

Tuve lo que los hombres aprecian: tuve amores,
viajé por el mundo, tuve esa cosa vil:
la fama. Y al final no sé quién soy. Adiós,

el telón va a caer por vez última. Las flores
que espero son amargas. ¿Quedará algo de mí?
En los palcos del mundo mi nombre fue el de un dios.

Felipe Benítez Reyes