Baiatul fara pestisor

Sa spun ceva despre mine? Sunt actor. O sa crezi ca nu-mi place realitatea dar iti spun de pe acum ca gresesti, imi place prea mult ca sa ma multumesc doar cu a mea. Nu-mi plac oamenii, in schimb. Oamenii sunt urati, vin si pleaca din viata ta la fel ca tutunul din aceasta tigara, se consuma mult prea repede. Toata lumea minte, toti jucam un rol atunci cand scenariul dispare, toti ne dorim oameni frumosi! Eu, eu ma multumesc cu teatrul! Mansarda mi-e scena iar restu-mi sunt replici: ticaitul ceasului cand ziua se amesteca cu noaptea, tocurile ce lovesc podeaua de lemn facand-o sa scartaie, vantul care intra prin geamurile vechi fara sa ceara voie, toate vor sa faca parte din decor. Am asezat cu grija pe noptiera de langa fotoliu o ceasca cu capuccino si pachetul de tigari, atat. Asta mi-e decorul si n-am sa las ceva trecator sa-l distruga, gata cu iubirile ce se transforma din acte in scene, nimeni nu mai pune stapanire pe piesa mea! Si daca va trebui sa iubesc din nou, mai bine iubesc un peste, caci e mai sincer decat un ochi ce se inchide clipind. O sa-i daruiesc ceva ce n-am mai daruit niciodata, un nume frumos si un loc in spatele cortinei. Iar el, in schimb, o sa-i invete pe oameni ce inseamna fidelitatea.